STUDIUL NR.1 – A DOUA VENIRE A LUI HRISTOS
“Iata, Eu vin curând; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia
dupa fapta lui.” Apocalipsa 22:12
- Este adevarat ce învata Biblia despre acest eveniment?
“Si îngerul mi-a zis: “Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate. Si, Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Sau sa arate robilor Sai lucrurile, care au sa se întâmple în curând.” Apocalipsa 22:6
- Cum o sa fie cea de-a doua venire a lui Hristos?
„Si iata, Eu vin curând ! – Ferice de cel ce pazeste cuvintele proorociei din cartea aceasta !”
Apocalipsa 22:7
„Caci, cum iese fulgerul de la rasarit si se vede pâna la apus, asa va fi si venirea Fiului omului.”
Matei 24:27
„Tot asa, si voi, când veti vedea toate aceste lucruri, sa stiti ca Fiul omului este aproape , este chiar la usi.” Matei 24:33
- Care sunt „toate aceste lucruri” pentru ca sa stim ca El „este chiar la usi”?
„Drept raspuns, Isus le-a zis: „Bagati de seama sa nu va însele cineva. Fiindca vor veni multi în numele Meu, si vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Si vor însela pe multi.” Matei 24:4-5
„Când a rupt Mielul pecetea a sasea, m-am uitat, si iata ca s-a facut un mare cutremur de pamânt. Soarele s-a facut negru ca un sac de par, luna s-a facut toata ca sângele, si stelele au cazut din cer pe pamânt, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic” Apocalipsa 6:12-13
„Îndata dupa acele zile de necaz, „soarele se va întuneca, luna nu-si va mai da lumina ei, stelele vor cadea din cer, si puterile cerurilor vor fi clatinate. Atunci se va arata în cer semnul Fiului omului, toate semintiile pamântului se vor boci, si vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava.” Matei 24:29-30
- „s-a facut un mare cutremur” -
1 Noiembrie 1755 – Desi în general s-a numit cutremurul de
- „soarele se va întuneca, luna nu-si va mai da lumina ei”
19 Mai 1780, Noua Anglie – Catre ora noua, norii s-au rarefiat si au capatat aspectul alamei sau aramei, iar pamântul, stâncile, copacii, cladirile, apa si oamenii au fost schimbati de aceasta lumina ciudata, nepamânteana. ... Teama, îngrijorarea si groaza au umplut treptat inimile oamenilor. Femeile stateau la usa, privind privelistea întunecata; barbatii se întorceau de la munca câmpului; tâmplarul si-a lasat uneltele, fierarul si-a parasit foalele, negustorul tejgheaua. Scolile si-au suspendat cursurile, iar copiii au fugit tremurând spre casa. ... Dupa miezul noptii întunericul a disparut, iar luna, când a devenit vizibila, avea culoarea sângelui.
- „stelele vor cadea din cer”
13 Noiembrie 1833 – Aceasta a fost manifestarea cea mai întinsa si magnifica de stele cazatoare care a fost înregistrata vreodata; întregul firmament deasupra Statelor Unite a fost atunci, timp de ore,
într-un freamat de foc. ... De la ora doua noaptea pâna la ziua, cerul fiind perfect senin si fara nori, un joc neâncetat de lumini stralucitoare si orbitoare s-a mentinut pe tot cerul.
- „si puterile cerului vor fi clatinate”
„Dumnezeul nostru vine si nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor, si împrejurul Lui o furtuna puternica.” Psalmi 50:3
„Cerul s-a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Si toti muntii si toate ostroavele s-au mutat din locurile lor.” Apocalipsa 6:14
„Evanghelia aceasta a Împaratiei va fi propovaduita în toata lumea, ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârsitul.”
Matei 24:14
- Care este Evanghelia Împaratiei pentru timpùl sfârsitului?
„Si am vazut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie vesnica, pentru ca s-o vesteasca locuitorilor pamântului, oricarui neam, oricarei semintii, oricarei limbi si ori carui norod.
El zicea cu glas tare: „Temeti-va de Dumnezeu, si dati-i slava, caci a venit ceasul judecatii Lui; si închinati-va Celui ce a facut cerul si pamântul, marea si izvoarele apelor!”
Apoi a urmat un alt înger, al doilea, si a zis: „A cazut, a cazut Babilonul, cetatea cea mare, care a adapat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”
Apoi a urmat un alt înger, al treilea, si a zis cu glas tare: „Daca se închina cineva fiarei si icoanei ei, si primeste semnul ei pe frunte sau pe mâna, va bea si el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; si va fi chinuit în foc si în pucioasa, înaintea sfintilor îngeri si înaintea Mielului.
Si fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Si nici ziua, nici noaptea n-au odihna cei ce se închina fiarei si icoanei ei, si oricine primeste semnul numelui ei.
Aici este rabdarea sfintilor, care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus.”
Apocalipsa 14:6-12
- v.6-7 : William Miller, în anul 1833, a început sa predice despre timpul de judecata si despre cea de-a doua venire a lui Hristos la sfârsitul celor 2300 de seri si de dimineti în anul 1844. Asa cum Dumnezeu a trimis pe slujitorul Lui sa avertizeze lumea despre venirea potopului, tot asa a trimis pe solii Sai alesi sa vesteasca apropierea judecatii finale. Dupa cum contemporanii lui Noe au râs batjocoritor de prezicerilor predicatorului dreptatii, tot astfel în zilele lui Miller, multi, chiar din pretinsul popor al lui Dumnezeu, si-au batut joc de cuvintele de avertizare.
- v.8 : William Miller, în vara anului 1844, când aproape de 50000 de persoane s-au separat de bisericile din care faceau parte, ca urmare a avertizarii soliei îngerului al doilea.
Cuvântul „Babilon” deriva de la „Babel” si înseamna Confuzie. Se foloseste în Sfintele Scripturi pentru a denumi multele forme de religii false si apostaziate.
Femeia din Apocalipsa 17, Babilonul, era îmbracata cu purpura si stacojiu; era împodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare. Tinea în mâna sa un potir de aur, plin de spurcaciuni si necuratiile curviei ei.
Pe frunte purta scris un nume, o taina : „Babilonul cel mare, mama curvelor si spurcaciunilor pamântului.
Si am vazut pe femeia aceasta, îmbatata de sângele sfintilor si de sângele mucenicilor lui Isus. Când am vazut-o, m-am mirat minune mare. ...
Si femeia, pe care ai vazut-o, este cetatea cea mare, care are stapânire peste împaratii pamântului.” Apocalipsa 17:4-6, 18
Puterea care a exercitat o dominatie despotica asupra monarhilor crestinatii timp de secole este Roma. Purpura si stacojiul, aurul, pietrele pretioase si margaritarele, descriu în mod viu maretia si pompa mai mult decât împaratesti îndragite de scaunul trufas al Romei. Despre nici o alta putere nu se poate afirma, cu adevarat, ca a fost „îmbatata de sângele sfintilor” ca despre biserica Romana, care a persecutat cu atâta cruzime pe urmasii lui Hristos.
Prin fiicele ei sunt simbolizate bisericile care ramân fidele doctrinelor si traditiilor ei si urmeaza exemplul ei, sacrificând adevarul si aprobarea lui Dumnezeu pentru a stabili o alianta adultera cu lumea.
- v.9-12 : Începe „curatirea Sfântului Locas” la sfârsitul celor 2300 de seri si de dimineti (Dan.8:13-14) – anul 457 î.e.n.: prin decretul dat de Artaxerxe pentru restaurarea Ierusalimului, care facea partea din perioada de 2300 de zile (sau ani), care se termina în toamna anului 1844 e.n.
Desi Isus nu a revenit în ziua de 22 Octombrie 1844, Dumnezeu a condus poporul Sau în marea miscare adventista; puterea si slava au acompaniat lucrarea, si El nu a permis ca aceasta sa se termine în întuneric si într-un esec.
Atunci cei ce au crezut în cea de-a doua venire a lui Isus în ziua de 22 Octombrie, si-au revizuit pozitia cu rugaciuni staruitoare si au studiat Scripturile pentru a-si descoperi greseala. Cercetând acest subiect, au constatat ca în Scripturi nu exista nici o dovada care sa sustina conceptia populara ca pamântul este sanctuarul; totusi în Biblie au gasit o explicatie completa privind sanctuarul, natura lui, locul lui si serviciile din el. Apostolul Pavel, în epistola catre Evrei, spune: „Legamântul cel dintâi avea si el porunci privitoare la slujba dumnezeiasca si la un locas pamântesc de închinare. Pavel a declarat ca acesta era sanctuarul vechiului legamânt. Dar noul legamânt nu are un sanctuar?
„Punctul cel mai însemnat al celor spuse este ca avem un Mare Preot, care S-a asezat la dreapta scaunului de domnie al Maririi, în ceruri, ca slujitor al Locului prea Sfânt si al adevaratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.” Evrei 8:1-2
Aici este descoperit Sanctuarul noului legamânt, mai mult de atât, cortul construit de Moise a fost facut dupa modelul acesta.(Evrei 8:5)
Si Ioan confirma ca l-a vazut în ceruri:
„Si Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: si s-a vazut chivotul legamântului Sau, în Templul Sau.” Apocalipsa 11:19
Continutul chivotului legamântului:
- un vas de aur cu mana
- toiagul lui Aaron care înfrunzise
- tablele legamântului – cele 10 porunci ale lui Dumnezeu Evrei 9:4
În Templul din ceruri, care este locuinta lui Dumnezeu, se afla tronul Sau întemeiat pe dreptate si judecata. În Locul Preasfânt se afla Legea Sa, marea regula de dreptate dupa care sunt judecati toti oamenii. Chivotul, în care se pastreaza cu sfintenie tablele Legii, este acoperit de tronul harului, înaintea caruia Hristos mijloceste cu sângele Sau în favoarea pacatosului. Astfel este reprezentata unirea dintre dreptate si îndurare în planul pentru rascumpararea omului.
Dupa cum în serviciul simbolic se facea o lucrare de ispasire la încheierea anului, tot astfel înainte ca lucrarea lui Hristos pentru rascumpararea oamenilor sa se încheie, se savârseste o lucrare de ispasire pentru îndepartarea pacatelor din Sanctuar. Acesta este serviciul care a început când s-au încheiat cele 2300 de zile. Tot astfel în noul legamânt, pacatele celor care se pocaiesc sunt asezate, prin credinta, asupra lui Hristos si transferate, de fapt, asupra Sanctuarului ceresc. Curatirea Sanctuarului ceresc trebuie realizata prin îndepartarea sau stergerea pacatelor, care sunt înregistrate acolo. Dar înainte de a se îndeplini aceasta, trebuie aiba loc o examinare a cartilor de rapoarte pentru a stabili cine este îndreptatit, prin pocainta de pacat si credinta în Hristos, sa beneficieze de ispasirea Sa.
De aceea curatirea Sanctuarului implica o lucrare de cercetare – o lucrare de judecata. Aceasta lucrare trebuie îndeplinita înainte de venirea lui Hristos pentru a rascumpara pe poporul Sau; caci atunci când va veni, rasplata Lui va fi cu El, ca sa dea fiecaruia dupa faptele lui. Apoc.22:12
Deasemenea, în Sanctuarul ceresc se gaseste Legea lui Dumnezeu care este marele original dupa care s-au scris preceptele pe tablele de piatra care se gaseau în Cortul facut de Moise.
În inima decalogului se gaseste porunca a patra, asa cum a fost proclamata prima data:
„Adu-ti aminte de ziua de odihna, ca s-o sfintesti. Sa lucrezi sase zile, si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea este ziua de odihna închinata Domnului Dumnezeului tau: sa nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este în casa ta. Caci în sase zile a facut Domnul cerurile, pamântul si marea, si tot ce este ìn ele, iar în ziua a saptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihna.”
Exodul 20:8-11
Cei care acceptasera lumina cu privire la mijlocirea lui Hristos si la perpetuitatea Legii lui Dumnezeu, au gasit ca acestea erau adevarurile prezentate în Apocalipsa 14. Soliile din capitolul acesta constitue întreita avertizare care trebuie sa pregateasca pe locuitorii pamântului pentru a doua venire a Domnului.
Lucrarea de judecata, care a început în anul 1844, trebuie sa continue pâna când se vor hotarâ cazurile tuturor oamenilor, atât ale celor vii, cât si ale celor morti; în consecinta se va extinde pâna la încheierea harului.
Pentru ca oamenii sa fie pregatiti pentru judecata, este necesar ca ei sa respecte Legea lui Dumnezeu.
În contrast cu cei care pazesc poruncile lui Dumnezeu si au credinta lui Isus, îngerul al treilea atrage atentia catre o alta clasa de oameni, împotriva ratacirilor carora este data o avertizare de solemna si înfricosatoare: „Daca se închina cineva fiarei si icoanei ei, si primeste semnul ei pe frunte sau pe mâna, va bea si el din vinul mâniei lui Dumnezeu.” Apocalipsa 14:9-10
- Pe cine reprezinta „fiara si icoana ei, si semnul numelui ei”?
„Fiara, pe care am vazut-o, semana cu un leopard; avea labe ca de urs, si o gura ca o gura de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie si o stapânire mare. Unul din capetele ei parea ranit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecata. Si tot pamântul se mira dupa fiara.” Apocalipsa 13:2-3
Acest simbol, asa cum au crezut majoritatea protestantilor, reprezinta papalitatea, care a mostenit puterea, tronul si autoritatea detinute odinioara de imperiul roman antic. Aceasta perioada a început cu suprematia papala, în anul 538 d.Hr. si s-a încheiat în anul 1798 când generalul armatei franceze a lui Napoleon, Berthier, i-a dat o lovitura de moarte luându-l pe papa prizonier si ducându-l în captivitate.
Dar fiara cu doua coarne ca ale unui miel se va ridica din pamânt „si facea ca pamântul si locuitorii lui sa se închine fiarei dintâi, a carei rana de moarte fusese vindecata”.
Apocalipsa 13:11-12
În loc sa nimiceasca alte puteri pentru a se consolida pe ea însasi, natiunea reprezentata astfel, trebuia sa se ridice într-un teritoriu neocupat mai înainte si sa se dezvolte treptat si pasnic.
O singura natiune, si numai una, împlineste toate amanuntele acestei profetii; ea indica indiscutabil
spre Statele Unite ale Americii.
„Si amagea pe locuitorii pamântului prin semnele pe care i se daduse sa le faca în fata fiarei. Ea a zis locuitorilor pamântului sa faca o icoana fiarei, care avea rana de sabie si traia.”
Apocalipsa 13:14
Biserica primara a cautat ajutorul guvernului din cauza apostaziei si aceasta a pregatit calea pentru dezvoltarea papalitatii – a fiarei.
Cînd bisericile principale din Statele Unite se vor uni asupra punctelor de doctrina comune si vor influenta statul sa impuna decretele lor si sa sustina institutiile lor, atunci America protestanta va face un chip al ierarhiei romane si rezultatul inevitabil va fi aplicarea de pedepse civile celor care nu se vor conforma.
„Si a facut ca toti: mici si mari, bogati si saraci, slobozi si robi, sa primeasca un semn pe mâna dreapta sau pe frunte, si nimeni sa nu poata cumpara sau vinde, fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei, sau numarul numelui ei.” Apocalipsa 13:16-17
Caracteristica specifica a fiarei si, prin urmare, a chipului ei, este calcarea poruncilor lui Dumnezeu.
Papalitatea a încercat sa schimbe Legea lui Dumnezeu. Porunca a doua, care interzice închinarea la chipuri, a fost eliminata din Lege, iar porunca a patra a fost astfel schimbata, încât sa autorizeze pazirea zilei întâia a saptamânii ca Sabat, în locul zilei a saptea. Schimbarea poruncii a patra împlineste exact profetia. Pentru aceasta schimbare, singura autoritate invocata este aceea a bisericii. Aici puterea papala se ridica pe fata mai presus de Dumnezeu.
În timp ce închinatorii lui Dumnezeu se vor distinge îndeosebi prin pazirea poruncii a patra, - pentru ca aceasta este semnul puterii Sale creatoare si dovada dreptului Sau la respectul si închinarea omului, - închinatorii fiarei se vor caracteriza prin eforturile de a desfiinta monumentul comemorativ al Creatorului pentru a înalta institutia Romei.
Impunerea pazirii duminicii de catre bisericile protestante este o impunere a închinarii la papalitate – la fiara. Prin însusi actul impunerii unei rânduieli religioase de catre puterea civila, bisericile vor face un chip fiarei; asa dar, impunerea pazirii duminicii în Statele Unite va fi o impunere a închinarii la fiara si la chipul ei.
Toata crestinatatea se va împarti în doua clase mari asupra acestei probleme controversate – cei care pazesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Isus si cei care se închina fiarei si chipului ei si primesc semnul ei.
„Aici e întelepciunea. Cine are pricepere, sa socoteasca numarul fiarei. Caci este un numar de om. Si numarul ei este : sase sute sase zeci si sase.” Apocalipsa 13:18
Pe coroana papei, reprezentantul Vaticanului, este scris: Vicarvis Filii Dei
V I C A R V I S
5 + 1 + 100 + 5 + 1 = 112
F I L I I
1 + 50 + 1 + 1 = 53
D E I
500 + 1 = 501
666
„Cel ce adevereste aceste lucruri, zice: „Da, Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!” Apocalipsa 22:20
No hay comentarios:
Publicar un comentario