Asteptand pe Isus!: Negationismul HIV/sida

Negarea HIV/SIDA

“si, pe alocurea, vor fi cutremure de pãmânt, foamete si ciumi.” Matei 24:7

„Se cunoaste ca dizidentia HIV punctele de vedere ale celui care neagã cã cauza sindromului imunodeficientei dobândite (SIDA) sã fie virusul imunodeficientei umane (HIV). Unele grupuri negationiste neagã aceastã cazualitate, în timp ce altele chiar neagã propria existentã a virusului HIV.

În 1983 Luc Montagnier si în 1984 Robert Gallo au expus începuturile muncii lor despre sida, care a constituit baza teoriei virale. De atunci s-au ridicat critici si explicatii alternative. Prima vine de la Eleni Papadopulos- Eleopulos, liderul grupului de stiintifici The Perth Group, care deja a propus o teorie oxidativã (fãrã nici un virus) ca si cauzã a sida. Ulterior, renumitul virolog nordamerican Peter Duesberg a expus deasemenea criticile lui.

În actualitate, comunitatea stiintificã considerã cã evidenta cã HIV cauzeazã SIDA este concludentã si considerã afirmatiile negationistilor ca pseudostiintã bazatã pe teorii conspirative, rationament gresit, deviatii cognitive si tergiversãri de date depãsite. Ca urmare a respingerii de cãtre comunitatea stiintificã a argumentelor lor, principala cale de propagare de material negationist este Internet.

Teoriile negationiste se împart în douã ramuri fundamentale, care se disting pentru consideratiile lor cu privire la virusul HIV:

* Virusul se acceptã, dar ca virus inofensiv. Cauza sida nu se aflã în acest virus ci în alti factori. Aceassta este posturã apãratã, între altii, de Peter Duesberg si Kary Mullis.

* HIV se neagã, pentru cã nu s-a demonstrat existenta lui urmând metoda determinatã a izolãrii retrovirusului (HIV este un retrovirus) care ar fi fost considerat de Institutul Pasteur în 1973. Drept care, cauza sida deasemenea se aflã în alti factori. Aceasta este pozitia ThePerth Group, grup de stiintifici australieni condusi de Eleni Papadopulos-Eleopulos, fizicã nuclearã care lucreazã în Departamentul de Fizicã Medicalã a Spitalului Royal Perth.

„Organizatia Rethinking AIDS, fondatã în anul 1991, mentine o listã de 2639 persoane, la data 07/01/09, care au semnat cererea de organizarea reevaluãrii valabilitãtii ipotezei ortodoxe cã HIV este cauza sida. În listã sunt medici, farmacisti, virologi, biochimisti, statiscieni, matematicieni, ziaristi, psihologi si antropologi, între alte profesii, cât si studenti.

Luc Montagnier este considerat ca co-descoperitor de HIV, împreunã cu Robert Gallo.

În anul 1990 Montagnier a afirmat cã HIV nu era capabil prin el însusi sã provoace sida. Negationistii puncteazã cã aceastã afirmatie a lui Montagnier l-a fãcut pe Robert Gallo sã scrie în anul 1993 cã Montagnier îi dã ceva sprijin lui Peter Duesberg.

În octombrie 1991The Perth Group i-a adus la cunostintã lui Luc Montagnier teoria oxidativã de sida. Montagnier a confirmat cã a primit documentele dar nu a dat nici un alt rãspuns. În anii urmãtori, Montagnier a propus de mai multe ori teoria oxidativã ca un co-factor important în patogeneza sida, ceea ce ar putea sã fie ca o însusire ilegalã a muncii The Perth Group.

În anul 2008 Montagnier a fost premiat cu premiul Nobel în Medicinã pentru „descoperirea virusului HIV”, 25 de ani dupã asa zisa descoperire.

În anul 1997 Luc Montagnier a acordat o întrevedere ziaristului Djamel Tahi în Institutul Pasteur. Dupã Papadopulos si The Perth Group, în acea întrevedere Montagnier a confirmat cã nu a purificat (izolat) virusul HIV, si crede cã nici Gallo.

Stefan Lanka merge mai departe cu afirmatiile cã s-a demonstrat existenta HIV. Dupã el, transcriptaza inversã este o enzimã prezentã în toate fiintele vii si, pusã cã este baza fundamentalã a retrovirologiei, nu se poate stabili cã retrovirusii existã.

Existã douã tipuri de teste de anticorpi „HIV” folosite de obicei: Elisa si Western Blot (WB). În testul Elisa se produce o schimbare de culoare la amestecarea unor proteine (antigeni), presupusi ai „virusului HIV”, si anticorpii lichidului unui pacient. Acest început este la fel pentru toate testele Elisa din orice generatie, incluse cele mai moderne. Testul Western Blot se foloseste pentru a confirma testul anterior Elisa. Principala diferentã între cele douã teste este cã în Western Blot proteinele sunt separade de-a lungul unei benzi, care permite ca reactiile între anticorpi si proteinele individuale sã poatã fi vãzute ca anumite benzi.

Fiecare din aceste benzi o numesc cu un „p” mic (de la proteinã) urmatã de un numãr care indicã greutatea molecularã a proteinei (în mii), de exemplu p24. În majoritatea tãrilor, diagnosticul unei infectii cu HIV constã în realizarea unui test Elisa initial, si dacã dã pozitiv se repetã. Dacã se repetã pozitiv se trece la realizarea unui Western Blot, care dacã dã pozitiv deasemenea confirmã „infectia prin HIV”.

Deasemenea afirma cã cele douã teste HIV nu detecteazã nici o”infectie cu HIV”, pentru douã motive fundamentale: primul este cã dintr-o reactie anticorp-antigen nu se poate deduce, fãrã probe majore, cã anticorpul a fost provocat de acel antigen; al doilea este cã nu s-a probat cã antigenii (proteinele) apartin unui „virus HIV”, pentru cã deasemenea nu s-a demonstrat existenta virusului însusi.

Critica împotriva probei de încãrcãturã viralã

Probele de încãrcãturã viralã se realizeazã cu ajutorul unui tip special de reactie în lant a polimerazei, RCP cantitavã (în nenglezã PCR, Polymerase Chain Reaction).

Pentru The Perth Group a folosi termenul „încãrcãturã viralã” presupune a afirma cã ARN-ul care se mãsoarã este de un retrovirus. Totusi, pentru aceasta este necesar a avea izolate în prealabil particulele virale, pentru cã celulele în care virusii au replicã deasemenea contin ARN. Întrucât materialul care se zice cã este „virus HIV” nu a fost izolat nu este posibil a se spune cã un ARN determinat sã fie de „HIV”. De fapt, nu este nici o relatie cunoscutã între „încãrcãtura viralã” (numãrul de molecule de ARN) si numãrul de particule „HIV” care era în sânge, întrucât pânã în ziua de astãzi nimeni nu a publicat vreo fotografie de microscop electronic care sã demonstreze existenta vreunei particule virale în sângele vreunui pacient de sida. Drept care, termenul „încãrcãturã viralã” este neântemeiat si înselãtor.

The Perth Group argumenteazã cã întrucât nu s-a demonstrat existenta virusului HIV, nu ar trebui sã fie necesar a trata nici un pacient cu antiretrovirale, ci în tot cazul cu antioxidante. Totusi, nu exclud faptul cã antiretroviralele pot avea beneficii clinice, actionând într-un mod distinct ca simple retrovirale.

Critica la AZT

The Perth Group afirmã cã AZT, cu proprietãtile sale farmacologice, no este posibil sã aibe un efect antiretroviral. Deasemenea cã nu previne „transmisia” mamã la fiu, si cã este toxic pentru toate celulele, putând cauza unele cazuri de sida.

Peter Duesberg afirmã deasemenea cã tratamentul cu AZT ar putea provca imunodeficientã. Duesberg, împreunã cu ziaristul John Lauritsen, au scris o carte în 1990 în care se argumenta despre toxicitatea si capacitatea de a produce imunosupresie de AZT.

Tratamente alternative

Dupã The Perth Group, sida are originea sa în oxidarea la nivel celular, dezechilibru oxidativ (mai mult oxidare ca reducere), pentru care tratamentul alternativ ar avea ca obiectiv a frâna oxidarea bolnavului, evitând simplu factorii oxidativi sau bine necesitã folosirea de agenti reducãtori sau antioxidanti, în special cei din grupul SH (sulfihidrili), care por fi glutation sau cisteina.

Luc Montagnier mentioneazã deasemenea oxidatia ca co-factor, si scãderea de glutation.

Doctorul Robert Gallo puncteazã factorii toxici si nutritionali ca si cauza sida.

Aceata este o traducere din spaniolã de pe: NEGACIONISMO DEL VIH/SIDA, de Wikipedia enciclopedia libre

Aici se poate vedea declaratia lui Luc Montagnier despre HIV/sida

http://www.youtube.com/watch?v=owQ-pzz-mQY&feature=related